Scurt tratat de pseudopsihologie: Sunetul lemnului

Ca şi în articolul precedent, este vorba tot de faptul că omul a fost atras întotdeauna de artă şi frumos. Într-un fel.

Înainte de a învăţa cum să producă sunete susţinute folosind instrumente din lemn, omul a folosit lemnul pentru a crea sunete scurte prin percuţie. Unul dintre aceste instrumente existent până în zilele noastre este toaca.

După utilizarea îndelungată a acestui instrument, omul a observat că nu poate să producă sunete în acelaşi timp şi din toacă şi din gură datorită unei inabilităţi necunoscute până atunci, o inabilitate la nivel cerebral.

Această inabilitate a mai fost observată când el, omul, a încercat să mestece gumă şi să meargă pe stradă simultan sau să gândească şi în acelaşi timp să vorbească. Pe om atât de mult l-a întristat această inabilitate încât a căutat o soluţie. Automat, omul a fost luminat, prin ce cred unii critici că a fost o mare confuzie, dar altii cred că nu. Sunetele de toacă şi graiul, au format împreună aşa zisa limbă de lemn care nu stresează abilitatatea gândirii şi a vorbirii simultan.

~ by printfluke pe februarie 13, 2008.