Am tot auzit de separarea în sute sau mii de tabele a informatiilor dintr-o bază de date, în special pe mysql.

Am facut un mic experiment pe o bază de date (de producţie) pentru că am fost curios cât de reală este frica asta

Tabela are 20 de milioane de înregistrări şi ocupa 2Gb. Serverul este o maşină virtuală amărâtă cu 1 Gb de memorie alocată, 2 procesoare cu 650MHz alocat, load mediu de 0.6 la momentul testului.

Am făcut două queryuri pe un câmp cu cardinalitate 290 de mii (aproximativ 1.5%) iar rezultatele au fost aşa:

Pentru primul query, cu 6 rezultate, timpul a fost de 62ms.

Pentru al doilea, care a avut 38 de rezultate, timpul a fost de 52ms.

E departe de a fi super rapid, dar ţinând cont de maşina amărâtă, şi utilizarea foarte rară, e de bun simţ. Poate satisface 15-20 de cereri pe secundă.

Pentru un câmp cu cardinalitate 6 milioane, am obţinut timpi mai buni, pe undeva pe la 10-15 ms.

Pe tabelul respectiv, din păcate nu am primary key, deci nu am putut să fac un test pe o cheie unică.

Pe alt tabel, de 200 de mii de inregistrări, deci de 100 de ori mai mic, timpii pentru selecţia pe primary key a fost de la 10ms pana la 30 ms, deci tot pe acolo. O fi mare diferenţa daca tabela ar fi de 1000 de ori mai mare?

Dacă interesează pe cineva chestia asta, am să fac mai multe teste

Îmi era poftă de ceva bun

Mulţumirile de la prima parte sunt valabile şi acum

Thanks go out to Cosmina, Raluca Butnaru (make-up artist), Cătălin Părpălea, last but not least. Razvy

Am avut noroc de soare si am tras ceva poze cu nikkor 80-200 f/2.8 plus teleconvertorul meu kenko af mc 2x (care papa 2 stopuri si o treime)

Am fotografiat flora:

Fauna:

Am descoperit primula adevarata:

And the best for last, my beautifulish friend:

Snapshooting Lucia, the gf:

(…to be continued)

Step 1

Step 2

Step 5 1/2

Step 7

Step 9

Step 10

Step 11

She didn’t get any

She never wanted to anyway

(but she had several pieces of raw beef )