Foarte bun şi foarte uşor de făcut:

Îmi era poftă de ceva bun

Poze mai glamuroase, aşa

Mulţumirile de la prima parte sunt valabile şi acum

S-a dotat studioul cu neoane colorate

Încă un photoshoot la Focalpoint.

Thanks go out to Cosmina, Raluca Butnaru (make-up artist), Cătălin Părpălea, last but not least. Razvy

Ieri, dupa o masa copioasa de pranz la Ikea (auci!) ne-am indreptat spre gradina botanica sa ne relaxam si sa trag si eu o poza-doua cu un obiectiv cu distanta focala peste 200mm (am de gand sa imi iau un nikkor 300mm f/4 da’ shhhh )

Am avut noroc de soare si am tras ceva poze cu nikkor 80-200 f/2.8 plus teleconvertorul meu kenko af mc 2x (care papa 2 stopuri si o treime)

Am fotografiat flora:

Fauna:

Am descoperit primula adevarata:

And the best for last, my beautifulish friend:

Snapshooting Lucia, the gf:

Cosmina si spotty la studio

(…to be continued)

This time they didn’t really taste quite as good as they looked.

Step 1

Step 2

Step 5 1/2

Step 7

Step 9

Step 10

Step 11

She didn’t get any

She never wanted to anyway

(but she had several pieces of raw beef )

Poza asta m-a costat 150€ (costuri de produţie)

Neologismul a fost creat iniţial din nevoia de a exprima ceva care nu putea fi exprimat prin limbajul existent. Presupunem că ceva nemaiîntâlnit, necunoscut şi inedit.

Ulterior observând în fapt. Imposibilitatea de a exprima prin neologism a ideii sau gândului respectiv, a fost întrebuinţat întocmai pentru aceste caracteristici. Pentru a determina pe cineva sa nu înţeleagă ce încearcă să exprime utilizatorul neologismului şi să pornească de la premisa că interlocutorul, fie vorba între noi, nu e chiar aşa de…

Ca şi în articolul precedent, este vorba tot de faptul că omul a fost atras întotdeauna de artă şi frumos. Într-un fel.

Înainte de a învăţa cum să producă sunete susţinute folosind instrumente din lemn, omul a folosit lemnul pentru a crea sunete scurte prin percuţie. Unul dintre aceste instrumente existent până în zilele noastre este toaca.

După utilizarea îndelungată a acestui instrument, omul a observat că nu poate să producă sunete în acelaşi timp şi din toacă şi din gură datorită unei inabilităţi necunoscute până atunci, o inabilitate la nivel cerebral.

Această inabilitate a mai fost observată când el, omul, a încercat să mestece gumă şi să meargă pe stradă simultan sau să gândească şi în acelaşi timp să vorbească. Pe om atât de mult l-a întristat această inabilitate încât a căutat o soluţie. Automat, omul a fost luminat, prin ce cred unii critici că a fost o mare confuzie, dar altii cred că nu. Sunetele de toacă şi graiul, au format împreună aşa zisa limbă de lemn care nu stresează abilitatatea gândirii şi a vorbirii simultan.