Odă lui Marmontel

O poveste lungă pe care nu am să o povestesc deocamdată. Doar am sa citez 😀 Întinde, o, stăpâne Din cerul diafan Şi până-n uimitoare Adâncuri de ocean O luminoasă cale Lactee, să m-avânt Şi toată lumea asta S-o laud şi s-o cânt. Azi dimineaţă părul Semeţ îmi flutura Ca o mătasă neagră Şi moale…